« Frau Ane, tu nu știi limba română ? »

În același timp în care pentru majoritatea adulţilor în România este de neînțeles ca eu ca nemţoică să învăţ limba română ; pentru copii era de neînțeles să nu știe o Frau bine limba română.

Adulţilor le pot spune,că îmi place foarte mult limba voastră și copiilor le pot spune că am mai învăţat cu ajutorul lor și voi mai exersa în continuare . Zece luni la Hänsel und Gretel au trecut foarte rapid.

După primele săptămâni mai dificile m-am obișnuit destul de bine cu viaţa de fiecare zi la școală, sau permiţi-mi să mă exprim cu cuvintele unei Frau : m-am românizat și am devenit Fraulică Anuţa.

Mi-a plăcut foarte mult să cânt, să desenez, să gătesc și să mă joc cu copiii. Cea mai mare bucurie pentru mine a fost, când copiii m-au întrebat: Frau Anne, mai cântăm cântecul cu Stein auf Stein ?

Asta mi-a arătat că le place limba germană și că vor din suflet să învețe mai mult. Unul dintre cele mai frumoase momente în fiecare zi pentru mine și bănuiesc și pentru unii dintre copii era ora înainte de la somn.

Atunci le citeam povești în germană pe care le traduceam în română. Acesta era momentul în care se întorceau rolurile. Cei mici erau profesorii mei și mă corectau sau mă ajutau dacă nu știam un cuvânt.

După aceea cântam fiecaruia o strofă dintr-un cântecel de somn cu numele lui. Cred că le-a plăcut așa de mult pentru că, chiar dacă fiecare este diferit, au o dorinţă în comun : vor să fie apreciaţi. O dată, când eram în birou și n-am venit să le cânt, ei au început singuri să cânte pentru fiecare copil cântecul meu de somn. Cred că și mie îmi va lipsi ora aceasta.

În general, este încredibil să vezi cât de rapid s-au dezvoltat copiii. Unii care nici nu știau să vorbească acum zece luni deja știu să ceară apă în limba germană. Asta datorită faptului că toate Frauen, tot colectivul repetă și învaţă cu copiii împreună limba germană în fiecare zi și în afară orelor de germană. De exemplu la masă copiii știu să-și ceară felul doi sau să anunțe că au terminat.

Pentru că se repetă zilnic, toți știu să cânte scurte cântecele de intrare în clasă, de mers la spălat la baie sau îninte și după masă tot în limba germană. Ca să revin la început : sper că i-am învăţat pe copiii cât și pe adulţii cu care am lucrat măcar un lucru : să nu le fie frică de o limba străină pentru că, dacă ai curaj și încerci să comunici, chiar și dacă faci greșeli, vei cunoaște oameni și locuri minunate pe lumea aceasta.

Așa cum mi s-a întâmplat mie la Hänsel und Gretel.

Anne Brandenburger